Asigurarea unui inalt nivel de protectie impotriva riscului de imbolnavire și de dependenta pentru cetateni constituie un obiectiv crucial al statelor membre și al Uniunii Europene.
Capacitatea societatilor noastre de a furniza servicii de ingrijire pe termen lung de buna calitate pentru toti cei care au nevoie de ele trebuie asigurata și mentinuta. In Europa s-a dezvoltat o mare varietate de abordari in ceea ce privește asigurarea ingrijirii pe termen lung. Ca urmare, exista o bogatie de experiente și idei la care sa se poate recurge pe masura ce statele membre cauta sa iși modernizeze, sa iși extinda și sa iși imbunatateasca serviciile, ca raspuns la imbatranirea demografica și la alte provocari. Faptul ca statele membre au convenit obiective comune la nivel european, in cadrul metodei deschise de coordonare in domeniul incluziunii sociale și protectiei sociale, este foarte incurajator. Dispozitia privind accesul universal la o ingrijire pe termen lung convenabila, de inalta calitate, a devenit astfel un obiectiv-cheie și Comisia Europeana conlucreaza cu statele membre pentru a le ajuta la realizarea acestui angajament. Uniunea Europeana ofera, de asemenea, sprijin pentru schimbul reciproc de cunoștinte intre statele membre confruntate cu provocari similare.
Acest lucru ofera autoritatilor nationale posibilitatea de a invata una de la cealalta, prin identificarea aspectelor pozitive din experienta dobandita și prin elaborarea de bune practici. Valoarea adaugata realizata prin aceasta abordare este amplu ilustrata in prezenta broșura, care a fost elaborata avand in vedere un numar mare de cetateni, precum și alte parti interesate. Aceasta sintetizeaza concluziile unui raport privind multiplele provocari in acordarea ingrijirii pe termen lung in cadrul Uniunii și releva o serie de lectii politice importante pe care statele membre le-au invatat din proprie experienta. Evident, accesul la ingrijire nu ar trebui sa devina din ce in ce mai dependent de capacitatea individuala de a plati. Pentru a evita un asemenea scenariu, ar putea fi nevoie sa se gaseasca o combinatie durabila intre finantarea publica și cea privata. Intre timp, o valorizare mai buna a banilor și continuitatea in ingrijire pot fi realizate printr-o coordonare atenta a serviciilor sociale și medicale. In mod semnificativ, un acces mai amplu și o capacitate mai mare pot fi obtinute fara sacrificarea autonomiei cetatenilor sau a demnitatii lor, acordandu-se prioritate dezvoltarii ingrijirii la domiciliu și in comunitate fata de ingrijirea in institutii rezidentiale.
Realizarea unei ingrijiri de calitate superioara pe care și-a propus-o ca obiectiv UE ar putea cere un sprijin sporit pentru ingrijitorii informali și imbunatatiri in ceea ce privește recrutarea și conditiile de munca ale personalului din domeniul ingrijirii.