Desfasurarea editiei a doua a BFF a fost plasata in timp mult prea aproape de cea de a treia editie a Campionatului international de Gatit in aer Liber.In spatiu insa a fost plasata mult prea departe, intrucat BFF s-a desfasurat in Baneasa Shopping City, sau mai precis in fata acestuia.

Din aceste doua motive cred, BFF nu putea fi avantajata de nici o comparatie intre cele doua manifestari gasronomice.

Desi multe ar fi putut fi atractiile – Piata taraneasca, Piata siciliana, preparate de origine libaneza, peruana, indiana sau diverse delicatese frantuzesti si chiar un loc de joaca pentru copii – vizitatorii nu au fost prea numerosi si nici macar cel mai mare bors de peste pregatit de catre Horia Varlan (duminica 24 mai) nu a reusit sa starneasca entuziasmul scontat.

Degeaba jambon afumat, carnati cu busuioc, salam de magar si palinca de Zalau, degeaba retete traditionale si 550 de ani de bucatarie romaneasca, pentru ca bugetul romanului subtiat de omniprezenta”criza” si cele 14 zile care au despartit cele doua evenimente nu i-au dat prea multe sanse BFF-ului mai ales dupa ce in Parcul Izvor cu doar doua weekenduri in urma se produceau”greii” gastronomiei romanesti si chiar supra mediatizatul Robert Rainford.

Iar goana dupa cea mai mare, cel mai lung, nu prea mai genereaza efectul scontat, mai ales cand locatia este greu accesibila, creatoare de paradoxuri de genul :cei care puteau ajunge nu erau interesati iar cei care erau interesati nu prea puteau ajunge.

Daca esti un obisnuit al acestor evenimente intelegi ca in gastronomie, poate chiar mai mult decat in alte domenii, e vorba de orgolii si in fata orgoliilor toate celelalte palesc.

Cele doua manifestari ar fi putut imparti succesul sau ar fi putut genera succes dublu daca nu se succedau atat de rapid si daca BFF s-ar fi desfasurat intr-un loc la indemana celor carora li se adreseaza, bucuresteanul de mijloc, mancator de mici si bautor de bere, dornic de un bors pescaresc oferit in pretul biletului de intrare si care ar fi scotocit in buzunar dupa cateva zeci de lei care sa acopere pretul unui “moft”de branza de capra, ulei de masline extravirgin sau a unei felii de jambon autohtone sau siciliene.

Si ca o concluzie as cita-o pe Cindy Crawford (sper sa nu gresesc!) care spunea ca “frumusetea deschide orice usa” dar prostia o inchide repede la loc putem noi adauga din experienta romaneasca.