Metode de transport si depozitare a numerarului de-a lungul timpului

In Statele Unite exista un seif care adaposteste un miliard de dolari cu care nimeni nu stie ce sa faca. Au fost emise de Monetaria acestei tari si au curs legal. Dar in cazul in care cineva cu intentii criminale ar reusi sa ajunga la ei, ar avea nevoie de un mijloc mare de transport: tot acel aluat este in monede de dolari. Un miliard de monede stocate in filiala pe care Richmond Federal Reserve Bank o are in orasul Baltimore (Maryland).

Cum au ajuns acolo? In 2007, guvernul federal a ordonat productia in masa de monede de un dolar cu ideea ca vor inlocui bancnotele de acea valoare. Dar initiativa a esuat, deoarece americanii vad in aceste hartii iconice un simbol al identitatii patriotice. Aproape 2,4 miliarde de monede au fost emise si au fost lasate in casa, deoarece consumatorii au cerut sa-si primeasca dolarii liberi in facturi. Iar marea majoritate a ajuns la amintita Richmond Federal Reserve Bank.

Nimeni nu este amarat de numerar, dar poate fi o bataie de cap. In cantitati mari, este dificil de transportat, iar depozitarea este un cosmar. Milionarii au doar un mic procent din averea lor in numerar si cu siguranta nu o pastreaza intr-un singur loc. Cecurile, cambiile si cardurile de credit au fost create, printre alte motive, pentru a facilita transportul si utilizarea banilor fara a fi nevoie sa se plimbe cu genti uriasi si tentanti plini de monede. In SPQR , cartea ei despre Roma antica, istoricul Mary Beard povesteste ca, in anul 62 i.Hr. C., celebrul om politic si scriitor Cicero a platit trei milioane si jumatate de sesterti pentru o casa pe Palatin. Cum s-ar plati o asemenea suma?

„Aproape ca nu exista informatii despre modul in care au fost efectuate aceste tipuri de plati in practica”, explica Beard. Pare putin probabil ca sclavii lui Cicero sa traga pur si simplu carute incarcate cu numerar pe strazile protejate de un gardian inarmat. Intreaga tranzactie indica, in schimb, utilizarea lingourilor de aur, care ar necesita cel putin mai putine masini sau, mai probabil, un sistem de obligatiuni sau garantii pe hartie si, prin urmare, un sistem bancar si de credit relativ sofisticat care ar sta la baza economiei romane si al caruia noi au doar marturii trecatoare”.

Vechii egipteni au folosit primul lacat cunoscut, putin mai mult decat un ac. Astazi, cele mai moderne bolti au sisteme de deschidere de recunoastere biometrica.

In antichitate existau deja documente pe hartie care permiteau efectuarea operatiunilor comerciale fara monede, piese aparute in jurul secolului al VII-lea i.Hr. C. in China si Asia Mica si a ajuns doua secole mai tarziu in India. Din acel moment au fost locuri si vremuri supuse unor procese puternice de monetizare. In razboiul Peloponezian, care a infruntat Atena cu Sparta la sfarsitul secolului al V-lea i.Hr. C., atenienii au fost nevoiti sa aiba bani gheata din belsug pentru a-si plati armata. Unde a fost pastrat? Marturiile vremii indica templeleca primele locuri de depozit, dintr-un dublu motiv: pentru ca amplasarea sa in centrul oraselor a facilitat mersul cetatenilor la retragerea si depunerea fondurilor si pentru ca, fiind incinte sacre, orice tentativa de talharie putea fi interpretata ca un afront la adresa zeii, care au agravat crima.

Informatiile disponibile sunt imprecise. Un document grecesc din 433 i.Hr. C. vorbeste despre 3.000 de talanti – o suma uriasa pentru vremea – transferati la Acropola Atenei pentru pastrare, dar nu detaliaza care dintre cladirile sale adaposteau comoara, a carei greutate a fost estimata la 78 de tone. Spencer Pope, profesor la Universitatea McMaster (Canada) si autor al mai multor lucrari despre sistemul monetar in Grecia antica, subliniaza ca locul ales pentru depozitarea banilor a fost acoperisul Partenonului (confortabil armat cu grinzi de lemn), a carui suprafata si rezistenta a permis stocarea a pana la 260 de tone in monede de aur si argint. Mica schimbare in comparatie cu nevoile de depozitare pe care le-ar avea romanii.

Dupa cum scrie Beard, „la mijlocul secolului al II-lea i.Hr. C., beneficiile razboiului facusera populatia romana de departe cea mai bogata din lumea cunoscuta. […] Vagoanele incarcate cu lingouri, luate (sau furate) din bogatele orase si regate estice, au aglomerat subsolul bine pazit al Templului lui Saturn din Forum, care a servit drept vistierie a statului”. Nu au fost niciodata suficiente temple: Marcus Licinius Crassus (115-53 i.Hr.), cel mai bogat om din Roma antica, detinea 170 de milioane de sesterti, mai mult de 7,4 milioane de uncii de aur.

Aceasta relatie dintre bani si religie a continuat pana in Evul Mediu. Si i-a avut ca actori principali pe cavalerii Ordinului Templului, fondat in 1119. In cartea sa The History of Money , antropologul Jack Weatherford, de la Macalester College (Minnesota), ii considera primii bancheri. Desi si-au facut un juramant de saracie si au dus vieti austere, templierii au primit donatii si bule papale care le-au autorizat sa pastreze ceea ce au luat de la musulmani in cruciade. Acum acumulau o mare mostenire in numerar, cladiri si proprietati. Erau luptatori fara egal, capabili sa transporte in siguranta bogatia pe uscat si pe mare, iar castelele lor erau printre cele mai puternice, facandu-le locuri ideale pentru a depozita bani si obiecte de valoare. Potrivit Weatherford, castelele sale au fost transformate in banci care ofereau servicii financiare nobilimii.

Dintre toate aceste castele, s-a remarcat cel din Paris, inexpugnabila Casa Templului, care a functionat ca sediu si care, scrie Weatherford, „adaposteste cea mai mare concentrare de bogatie din toata Europa”. Atat de sigura era aceasta fortareata incat regele Filip al IV-lea al Frantei s-a refugiat in ea in timpul unei revolte populare. Fiind acolo inauntru, monarhul si-a putut face o idee despre numeroasele bogatii ale templierilor. El si-a platit ospitalitatea printr-o campanie de hartuire care s-a incheiat cu stingerea ordinului in 1312 si confiscarea proprietatilor acestora in folosul cuferelor regale.

In secolele urmatoare, depozitarea si transferul de bani avea sa aiba o alta etapa principala. Descoperirea Americiii are rezervele sale de metale pretioase au dus la aparitia unor noi locatii pentru custodia lor si a declansat nevoi de transport. Marile si oceanele – in special Atlanticul – erau pline de nave si flote transformate in comori plutitoare. In secolul al XVII-lea, Spania a apelat la nave din alte tari pentru a transporta marfuri, deoarece cea mai mare parte a flotei era dedicata argintului american. In mod previzibil, a aparut rapina. La 1 martie 1579, piratul englez Francis Drake s-a imbarcat pe nava spaniola Nuestra Senora de la Concepcion, care transporta in mod regulat aur si argint intre Peru si Panama pentru a fi expediat ulterior in peninsula. Galeonul transporta douasprezece cufere cu monede, patruzeci de kilograme de aur si douazeci si sase de tone de argint.

Datele de la alte nave ale sortii ne dau o idee despre importanta crescanda a monedei in Imperiul Spaniol si, prin urmare, in lumea de atunci. Cand s-a scufundat in 1622, galeonul Nuestra Senora de Atocha transporta 1.038 de lingouri de argint cu o greutate de 24 de tone, 180.000 de pesos in monede de argint, 582 de lingouri de cupru, 125 de lingouri de aur si 525 de baloti de tutun. Deja in 1804, fregata Nuestra Senora de las Mercedes s-a scufundat cu 590.000 de monede de aur si argint, cantarind 17.000 de kilograme. In 2007, recuperarea unor asemenea bogatii a provocat o lupta juridica intre compania de vanatoare de comori Odyssey Marine Exploration si Guvernul Spaniol, hotarat in ​​favoarea acestuia din urma: metalul si piesele se gasesc in Muzeul National de Arheologie Subacvatica din Cartagena.

Cu toate acestea, in Spania a ajuns mult mai multa bogatie decat a ramas pe parcurs. Aproape tot a fost descarcat in portul Sevilla, cel putin in anii in care sa bucurat de monopolul comertului cu Indiile, privilegiu care i-a fost acordat in 1503. Locul sau de destinatie si custodia initiala a fost Casa de Contratacion, un adevarat depozit de comori dupa cronici precum cel al lui Francisco de Arino, care se referea la bogatiile descarcate din Flota Indiilor in 1595: la 22 martie au scos 332 de carute de argint, aur si perle; la 8 mai, alte 103 carute de argint si aur de pe nava amiral, iar pe 23 a aceleiasi luni, 583 de incarcaturi de argint, aur si perle.

Rezervele au fost transferate periodic la Casa de la Moneda, situata tot in Sevilla, unde au fost transformate in dubloni, ducati, scuturi si reale. Transportul la curte a acestor mari sume de numerar se facea cu trenuri de catari incarcate pana la refuz si indrumati de vitejii care au indraznit sa faca fata unei calatorii de vreo zece zile pe drumuri grele si periculoase, desi comertul lor era tentant. . Dupa cum scrie Jose Manuel Caballero Bonald in cartea sa Sevilla pe vremea lui Cervantes , „au fost ocazii cand un catar incarcat cu aur a fost fals cazand de pe o stanca prin cheile Sierra Morena”.

Dar vremurile se schimba, iar odata cu ei banii, care se digitalizeaza. Cash dispare in unele tari din jurul nostru , conform informatiilor de la BBVA. „Un bun exemplu sunt tarile nordice, cum ar fi Danemarca, Suedia si Islanda, unde guvernele promoveaza masuri care permit achizitiile de orice suma sa fie platite cu cardul”, indica banca. In cazul Danemarcei, se studiaza chiar si interzicerea platilor in numerar la benzinarii, restaurante sau magazine de imbracaminte. Exista un fapt izbitor: acesti bani electronici sunt implementati cu succes in regiunile cele mai defavorizate; in 2014, Africa neagra a avut un nivel de penetrare a banilor mobile de 81%. Cand aceste tari au acces la sume mai mari de bani, nu mai vine sub forma de monede sau bancnote. Ne putem astepta ca depozitele mari de numerar si bogatie solida sa fie un lucru din trecut, daca nu deja?

Este important sa nu pierdem perspectiva: conform diverselor estimari, numerarul existent – ​​monede si bancnote – reprezinta aproximativ 8% din banii din lume, iar sistemele moderne de transfer reduc mult nevoia de a-l muta fizic, lucru care s-a incercat intotdeauna sa fie evitat: de aceea, pe vremea greaca, era posibil sa se depuna o suma in templul unui oras si sa o retraga in cel al altuia, ca cata vreme se afla in Posesia documentatiei corespunzatoare. Dar acei 8% ar putea echivala cu aproximativ 6,5 trilioane de euro, suma care, chiar si in facturi mari, ocupa destul de mult. Si sa nu uitam de rezervele de pietre si metale pretioase, pastrate in bolti extrem de protejate imprastiate pe planeta, demni succesori contemporani ai Casei de Comert din Sevilla.

Cele mai cunoscute nu sunt neaparat cele mai valoroase. Daca ne gandim la cele mai mari zacaminte de aur, ne vine in minte Fort Knox, instalatia militara situata in Kentucky (SUA). Logic, pentru ca adaposteste 5.000 de tone din acest metal, pazite de masuri de securitate extraordinare: patru garduri – doua dintre ele electrizate – inconjoara cladirea; peretii, lati de un metru, sunt din granit armat cu otel; usa blindata cantareste 22 de tone, iar combinatia lacatului este distribuita intre zece angajati, dintre care niciunul nu o cunoaste pe deplin.

Cu toate acestea, aceasta facilitate este depasita de o alta situata in subteran in Manhattan: bolta Rezervei Federale din New York, unde se afla 550.000 de lingouri apartinand unei sute de tari –intre 2% si 5% sunt din Statele Unite– pe care le reprezinta un un sfert din rezervele de aur ale planetei, protejate de o bolta a carei usa cantareste 90 de tone. Dincolo de ocean, rezervele de aur ale Bancii Angliei numara putin peste 5.100 de tone si sunt depozitate intr-o bolta subterana atat de solida incat a servit drept adapost impotriva bombelor in al Doilea Razboi Mondial. Sistemul sau de deschidere include recunoastere vocala si trei taste diferite. In ceea ce priveste pietrele pretioase, se intampla ca si in vechile inregistrari ale atacurilor piratilor: ele dezvaluie ce este acolo.

De exemplu, nu exista nicio indoiala cu privire la suma mare pe care o gazduia Centrul de Diamante din Anvers (Belgia) cand, in 2003, hotii au luat prada de peste 140 de milioane de dolari.

Localizarea si transportul numerarului este complicata de multe sume mici stocate in multe locuri. A fost verificat in 2002 de catre Fabrica Nationala de Monede si Timbre din Spania. In acel an a trebuit sa scoata pesetele din circulatie, atat pe cele care se aflau in banci si entitati financiare, cat si – si asta era cea mai grea parte – pe cele care erau inca in mainile persoanelor fizice. Potrivit datelor entitatii, dupa zece luni au retras deja peste 6.603 milioane de monede, cu o greutate de peste 30.400 de tone, distribuite in 66.147 de containere in toata Spania. 3.700 de transporturi i-au dus la punctele lor de distrugere, iar pentru depozitarea lor a fost nevoie de peste 100.000 de metri cubi. Asta a fost o dovada buna ca majoritatea banilor

Narcos: tone de bani

Manipularea numerarului este problematica si mai mult pentru un baron al drogurilor. Oficiul Natiunilor Unite pentru Droguri si Crima estimeaza ca pana la 70% din banii generati de aceasta afacere ilegala sunt spalati in diverse moduri, dar restul este inca atat de mare incat este logic sa incerce sa se ascunda in locuri nebanuite. Cazul taranului columbian care in 2015 a dezgropat numeroase butoaie de plastic pline cu bancnote pe proprietatea sa este binecunoscut: acestea au insumat peste 600 de milioane de dolari si au apartinut regretatului traficant de droguri Pablo Escobar, care obisnuia sa-si pastreze o parte din avere in diverse zone din Medellin…

Fluxuri de numerar in cantitati uriase in lupta impotriva drogurilor. In 2007, un raid in Mexico City a descoperit peste 200 de milioane de dolari ascunsi in dulapuri si in spatele zidurilor false in casa unui magnat farmaceutic care si-a folosit compania pentru a importa substante chimice pentru a produce metamfetamina. In 1991, politia din San Francisco a confiscat 1 miliard de dolari in numerar dintr-un depozit din oras, unde a fost gasita si heroina in valoare de 4 miliarde de dolari. Ei irosesc ingeniozitatea si in Miami, unde au confiscat, in iunie 2016, 24 de milioane de dolari intr-o suta de bancnote pastrate in galeti de vopsea, ascunse la randul lor intr-o camera secreta la care se accesa printr-un perete fals. Totusi, vorbim de mica schimbare pentru o afacere care, conform ONU, in 2010 a generat 145. 000 de milioane de dolari doar cu traficul de heroina si cocaina. este normal ca, la propriu, narcosii nu stiu unde sa-l puna.