Cica vrea depolitilizarea sistemului, bla, bla, bla – cand el tocmai preamareste un stalp local al partidului inimii sale si pe un altul mai deunazi racolat de gruparea cu pricina! In schimb, medicii care nu-i canta in struna portocalie sunt, fireste, doar din categoria celor ”cu ochi bulbucati”, chit ca-i vorba de un intelectual dovedit fin, sprintar la minte, plin de umor si verb bacalbasian.
Cu acest bla-bla repetativ devenit jalnic, fostul lup de mare devenit sacal de tara a vrut doar aparent sa explice rostul profundei regandiri a unei legi care tot sub domnia sa a fost elaborata, parca special pentru a zapaci de tot domeniul sanitar. De fapt, telul intalnirii prin televizie cu poporul l-a reprezentat abaterea atentiei de la adevaratul talc al ”operei” comisiei presidentiale – intrarea armatei de cocosi portocalii in lupta pentru cele vreo patru miliarde vanturate in sistem.
A incercat sa aiureasca prin noua corectie aplicata inventatorului SMURD, caruia a dat acum sa-i rapeasca pana si acest rol de pionier in medicina romaneasca. Ca un Popeye care este, a parut in plin atac de amnezie, uimind prin uitarea (care nu-i decat un incredibil, incomensurabil tupeu) momentului cand nu Iliescu sau Constantinescu, ci chiar Basescu il decora pe romanul cu radacini arabe exact pentru fondarea institutiei cu cinci initiale intrate rapid, prin fapte, la inima romanului!
Ce vreti, sunt mai bine de cinci ani de atunci, iar uitarea poate fi asa haina printre cuburile de gheata cufundate intr-un lichid (sau viceversa)…
Traienica fara chica a vrut sa para relaxat, argumentat, convingator, dar si-a iesit din tatani la singura intrebare mai indiscreta venita dinspre presarii inghesuiti in preajma microfonului cel mai inalt si autorizat. Chiar asa, cum cuteaza cineva sa creada ca ar putea afla ce se discuta in cabinetul numarul 1 (sau ce cauta acolo vreo blonda in plina noapte)?! Sunt chestiuni de importanta nationala, interzise urechilor fitecinelui roman, fie acesta dintre aceia care au crezut in steaua basista si au asigurat uimitoarea ascensiune a marinelului campion in sportul perfidiei.
Insa marele merit al bla-bla-ului prezidential de ultima ora (of, Doamne, de ar fi ultima!) ramane scaparea unui alt porumbel de catre augustul organ vorbitor. Cand a rostit sententios ”statul e incapabil”, referindu-se la impotenta in materie de gestionare a fondurilor din sanatate, gura pacatosului adevar grait-a. Fiindca o tara, daca nu chiar o uniune continentala intreaga, stie cui ii vine manusa celebra, stravechea afirmatie regala ”statul sunt eu”. Nimanui altcuiva decat lui Traian Basescu, cel care a ingenuncheat guvernul, institutiile, majoritatea parlamentara, domnind dupa bunul sau plac.
Dovada de ultima ora (fa, Doamne, sa fie chiar ultima!): insasi aceasta imixtiune exacerbata, furibunda, interesata in treburile unui domeniu de care nu are nici habar, nici competenta.
Si atunci, oameni buni, candva creduli, cine este, de fapt, incapabilul?
