Umblam hai-hui prin Thailanda si ii intrebam pe localnici despre plajele unde merg ei. Cautam plajele autentice si ne tinem departe de destinatiile confectionate pentru turisti. „Rang” Umpol Nilkrut recomanda Sairee Beach, in districtul Sawee.

„Nu, multumesc”, spune „Rang” Umpol Nilkrut, seful satului pescaresc de pe Koh Phitak, refuzand un pahar de bere Chang. M-am lasat de opt luni. Bautura mi-a facut numai necazuri. De fapt, de la bautura mi s-a tras si atunci…”

Suntem pe pridvorul larg al uneia dintre cele 40 de case care alcatuiesc satul de pescari de pe Koh Phitak. Casele sunt cocotate pe piloni de lemn; dedesubtul nostru valurile se sparg incet de tarmul stancos. S-a lasat intunericul, au inceput sa vina tantarii. |n departare, pe marea din fata noastra, o intreaga flotila de barci, cu aripile de libelula verzi, deschise, pescuiesc calmari.

Rang (strainul), 50 de ani, e un tip serios, indarjit chiar, un fel de Mao grav, cu parul negru-corb, zburlit. Cand zambeste, duce mana la gura, timid. Incet-incet, se deschide, incepe sa vorbeasca aprins, sa gesticuleze, de parca ar fi la tribuna.

„Da, da”, urmeaza gravul Mao de Koh Phitak, „de la bautura mi s-a tras si atunci. In adolescenta am fost hipiot si aveam parul lung. Intr-o noapte din vara lui 1979, dupa ce m-am imbatat rau, tata, exasperat ca nu mai termin facultatea, mi-a tuns pletele.”

A plecat de acasa pe jos, ca un Samson distrus, pana la Bangkok. A lucrat ca bodyguard si si-a continuat, printre picaturi, studiile la Stiinte Politice. A salvat viata unui thailandez bogat, care l-a angajat sa lucreze pentru el ca sef de personal al unei mari companii. Intr-un final, a si absolvit. Acum avea bani si tot ce isi putea dori.

S-a intors in satul natal din Koh Phitak dupa 15 ani. A calatorit mult, dar si-a dat seama ca locul lui e totusi aici. In plus, satul era in bucluc. O corporatie vroia sa concesioneze apele din jur, fapt ce ar fi periclitat pescuitul independent in zona. Rang s-a intors sa se bata pentru satul sau.

Prietenii influenti din capitala au inceput sa-l viziteze, extaziati de frumusetea insulei, de caldura localnicilor, de mancarea buna (peste si fructe de mare pescuite pe loc). Le-a spus mai mult in gluma prietenilor: va dau camerele, bucatele, bauturile mele cele mai bune. Platiti-ma cate 2 euro. Au ras si i-au dat. Asa a facut primii bani din turism (50 de euro – o avere pentru insula lui), inventand practic ideea de primit in gazda la pescarii din Koh Phitak, azi o destinatie faimoasa de homestay.

A incercat sa-i invete pe consatenii lui sa faca la fel, dar au ras de el: „Cine ar vrea sa vina la noi?”

Rang a recurs la un siretlic: i-a chemat la el sa dea semnatura pe toti care vor sa mearga gratis la Chiang Mai (de unde e nevasta lui). A venit tot satul.

„De ce vreti sa mergeti la Chiang Mai?”, i-a intrebat.

„Pentru ca nu am fost niciodata.”

„Tot asa, alti oameni care nu au fost niciodata la noi vor dori sa vina aici.”

A reusit sa convinga 15 case care au facut investitiile necesare sa poata primi turisti in gazda. Ceilalti care nu primesc in gazda, transporta turistii cu barcile. Nimeni care primeste in gazda nu are voie sa plimbe turisti cu barca.

In prezent, in satul pescaresc de pe Koh Phitak vin pana la 70 de turisti pe zi, pentru a trai cu pescarii, ca pescarii.

Rang da exemplul unor turisti germani care vreme de 14 zile au iesit seara de seara, la pescuit de calmar, impreuna cu fiul sau (campion de Thai Box) castigand la sfarsitul vacantei 100 de euro.

Koh Phitak e un loc fara mari pretentii de confort, dar cu adevarat prietenos, relaxant si ieftin: in jur de 11 euro pe noapte, avand incluse trei mese pe zi absolut copioase, un festin de peste si fructe de mare.

O excursie cu barca la insulele din jur (circa trei ore) costa 15-20 de euro. Rezervarile se fac cu cateva zile inainte si se distribuie in mod egal, fiecare dintre cele 15 case primind pe rand turisti. Toti cedeaza 15% din profit organizatiei satului. 40 % din acest fond e folosit pentru dezvoltarea insulei, iar restul de 60% se distribuie in mod egal tuturor satenilor.

L-am intrebat pe Rang despre plaja lui preferata (Koh Phitak are un tarm stancos si numai o plaja mititica pe cealalta parte a insulei, opusa satului). Mi-a spus ca ii place sa mearga la Sairee Beach, in districtul Sawee, Chumphon – „o fasie lunga de plaja cu nisip auriu. Insulele se deseneaza gratios la orizont, peisajul e pitoresc si aproape neatins de civilizatie. Poti inchiria o casa ieftin; nu vin multi turisti pe acolo”.