De ce toate grijile legate de inflatie? Cererea agregata a fost redusa artificial din cauza pandemiei. Consumatorii reduc reducerea cheltuielilor. Investitiile in afaceri au scazut la inceputul anului 2020 si inca se recupereaza. Rata somajului este ridicata si milioane de muncitori potentiali au parasit forta de munca in totalitate. In mod normal, acestea nu sunt conditiile care ar permite accelerarea inflatiei. (A se vedea Prognoza economica americana 1 a Deloitte pentru a afla mai multe despre cum a reactionat economia la COVID-19).
Dar, odata ce vor fi vaccinati suficienti americani, cererea consumatorilor ar putea reveni cu usurinta, iar incertitudinea mai mica ar putea determina companiile sa creasca cheltuielile pentru proiectele de capital. Aceasta crestere potentiala a cererii – poate imbunatatita prin transferurile guvernului SUA catre someri, catre gospodariile cu venituri mici si catre guvernele de stat si locale – ar putea coplesi capacitatea economiei de a produce bunuri si servicii. Iar asta – cererea mai mare decat capacitatea – este reteta inflatiei.
Preocuparea, desigur, este ca cererea (masurata in functie de PIB) ar putea depasi potentialul economiei la sfarsitul acestui an – probabil creand lipsuri si permitand intreprinderilor sa creasca preturile. Cu alte cuvinte, inflatia.
PIB-ul a fost peste capacitate in trei ocazii separate in ultimii 25 de ani. In timpul redresarii economice si al cresterii economice din anii 1990, redresarea la mijlocul anilor 2000 si in cei doi ani anteriori pandemiei, cererea a depasit estimarea de catre Biroul de buget al Congresului a capacitatii economiei. Si totusi, inflatia nu a dat semne de accelerare. In schimb, in acesti 25 de ani – cand diferenta de productie a variat de la 5% sub capacitate la 1,5% peste capacitate – inflatia a ramas intr-un interval restrans de 1,5% la 2,5%. Istoria recenta nu sugereaza ca exista prea multe motive de ingrijorare cu privire la o cantitate moderata de exces de cerere care genereaza multa inflatie.
Asta nu inseamna ca cresterile inflatiei ar putea sa nu se intample. Pandemia a creat o oprire brusca a unor sectoare ale economiei, inclusiv calatorii, mancare si cazare, precum si unele servicii de agrement si recreere. Vaccinarea va crea probabil o cerere brusca in multe dintre aceleasi sectoare. Figura 2 arata IPC pentru tariful pentru companii aeriene, care a scazut cu 17% in 2020, deoarece companiile aeriene au redus preturile pentru a-si acoperi cheltuielile fixe mari. De atunci, companiile aeriene si-au ajustat capacitatea, parcand aeronave si inghetand alte resurse. Cand cererea va creste din nou, companiile aeriene nu vor putea sa recreeze operatiunile din februarie 2020 intr-o clipa. Zborurile complete care ar putea insoti primele cateva luni de recuperare pot duce la lipsuri de locuri si la o majorare a preturilor pentru acele locuri disponibile. Dar, in timp, companiile aeriene (si alti producatori in conditii similare,
Dar o crestere a preturilor nu se traduce neaparat in inflatie. Preturile se schimba constant intr-o economie de piata. Acestea ii determina pe actorii economici sa mute resursele in productie (in sectorul cu preturi mai mari) si din alte sectoare (cu preturi mai mici). Deci, pe masura ce impactul COVID-19 dispare, este corect sa ne asteptam la o crestere a unor preturi.
Pentru ca inflatia sa inceapa, aceste cresteri ale preturilor ar trebui sa conduca la salarii mai mari, rezultand presiuni de costuri asupra intreprinderilor care sa conduca la cresteri suplimentare ale preturilor. Cel putin, aceasta este teoria. Dar aceasta teorie nu a mentinut prea multa apa in ultimii 20 de ani, cand pietele muncii stranse nu au dus, de fapt, la accelerarea inflatiei. Temerile cu privire la o inflatie postpandemica sunt, prin urmare, exagerate.
Tot ce ai invatat despre inflatie este gresit
In urma cu aproximativ 20 de ani, noi, economistii, am crezut ca am descoperit inflatia. Se pare ca am gresit. Viziunea conventionala asupra inflatiei a fost o reactie la experienta de la sfarsitul anilor 1960 si 1970. Nimanui nu i-a placut experienta inflatiei ridicate si, in cele din urma, autoritatile monetare (in special in Statele Unite) au conceput o recesiune globala brutala in 1981-1982 pentru ao pune sub control. Pe baza acestei experiente, economistii au format un consens cu privire la inflatie si cum sa o combata:
Factorii de decizie politica pot suge economia astfel incat productia sa depaseasca capacitatea stabilita de cantitatea de munca si capital disponibil. Dar astfel de actiuni sunt intotdeauna de scurta durata, deoarece lipsa capacitatii creeaza in cele din urma inflatie.
Odata incorporata in economie – sub forma asteptarilor lucratorilor si a afacerilor cu privire la viitor – inflatia este costisitoare de combatut.
Cheia unei politici anti-inflatie de succes este stabilirea reputatiei bancii centrale ca fiind pregatita sa previna inflatia. Acest lucru impiedica scaderea asteptarilor inflationiste daca un soc temporar creste preturile.
Pana in anii 1990, acest consens reusise sa reduca inflatia in Statele Unite si alte tari dezvoltate si sa o mentina scazuta. Nimeni nu ar trebui sa diminueze acea realizare. Dar experienta mai recenta i-a determinat pe economistii monetari sa isi regandeasca abordarea.
O masura a capacitatii economiei este rata somajului: economistii au crezut ca, daca somajul ar scadea sub un nivel numit rata ,,naturala” sau rata de somaj fara accelerare a inflatiei (NAIRU), inflatia va creste. Mai intai la sfarsitul anilor ’90, iar apoi la sfarsitul anilor 2010, rata somajului a scazut cu mult sub NAIRU. Si la inceputul anilor 2010, somajul era substantial sub NAIRU. Dar, dupa cum sa mentionat, rata inflatiei de baza a ramas intr-o banda ingusta de la 1,5% la 2,5, indiferent de starea pietei fortei de munca.
Multi experti in politica monetara si-au inversat in esenta opiniile cu privire la modul de combatere a inflatiei. Luptatorii inflatiei de astazi se inspira din faimoasa comanda a lui William Prescott inainte de batalia de la Bunker Hill. Au trecut de la recomandarea unei politici puternice si proactive, pentru a elimina inflatia inainte ca aceasta sa apara – pastrand asteptarile ,,ancorate” – la a prefera sa lase economia sa ruleze si rata somajului sa scada, pana cand inflatia reala devine evidenta.
Din pacate, perceptiile oamenilor despre gandirea economica sunt uneori si ,,ancorate” in ceea ce a fost predat acum cateva decenii, cand au urmat cursurile de economie. Acest lucru este valabil si pentru economisti. Economia este un domeniu dinamic (la fel ca si economia in sine). Opiniile noastre despre economie se schimba pe masura ce invatam mai multe – si pe masura ce economia se schimba. Problemele inflatiei de astazi nu sunt nici pe departe la fel de infricosatoare ca inflatia din anii 1970, iar factorii de decizie politica sunt – corect – concentrati asupra amenintarilor de astazi, nu pe cele de ieri.
