Pe malul drept al Oltului, la 20 km de Rmnicu Vlcea, intr-o zona incarcata de istorie, se afla Manastirea Cozia. Cand am ajuns aici, curtea era plina de pelerini veniti din toate colturile tarii, toti cautand, poate, poarta ce duce spre izvoarele vietii.
 
Aici orizontul se uneste cu varful muntelui si la tot pasul auzi cate un susur de apa ca o muzica sacra ce-ti sopteste parca sa faci liniste pentru a nu deranja somnul istoriei si al eroilor ei. In treacat, am auzit vorbindu-se engleza si franceza, semn ca strainii au descoperit comorile nepretuite ale romnilor si au venit sa le vada. Pentru ca lacasul acesta reprezinta o parte din sufletul romnesc. Comori nepretuite nascute din izvorul credintei, istoriei si culturii acestui neam.
 
Tacerea sfanta in interiorul Bisericii este arhiplin. Se savarseste Sfanta Liturghie. Nu stiu cum aratau fetele oamenilor de obicei, dar n acel moment pareau transfigurate ntr-o tacere sfanta. Ochii neobisnuit de umezi se ridicau din cand in cand spre inaltimi intr-o rugaciune muta, dar plina de emotie. Era o sfintenie pe care n-ai fi indraznit sa o tulburi… Iar pentru ca lacasul este vechi de peste 600 de ani, n-am putut sa nu admir picturile care impodobeau peretii si icoanele care priveau tacute fiecare om care intra aici sa se roage. Soarele patrundea prin vitralii si prin ochiurile de geam, schimbnd luminile si culorile interiorului in straluciri aproape ireale.
 
Aici se odihneste si mama lui Mihai Viteazul Dupa slujba, preotul a facut o rugaciune speciala pentru pelerinii din Bucuresti. Ni s-au citit Moliftele Sfantului Vasile cel Mare, dupa care ni s-au spus cateva cuvinte despre biserica, dar si despre tot ce inseamna Cozia. Manastirea este ctitorita de Mircea cel Batrn la 1391. A fost renovata n anul 1517 de catre Neagoe Basarab, care a facut si fantana ce-i poarta numele. Catapeteasma originala a ars fiind refacuta n 1794 si zugravita in 1907. Crucea de pe turla bisericii dateaza din vremea lui Mircea. De asemenea, n pronaos se afla mormantul Voievodului Mircea cel Batrn si, langa el, al mamei lui Mihai Viteazul, Maica Teofania. Manastirea are doua paraclise.Unul cu hramul Adormirea Maicii Domnului, care dateaza din anul 1583, iar celalalt, numit si brancovenesc, si are Hramul Duminica Tuturor Sfintilor, datand din 1711. Este o manastire de calugari, cu 30 de chilii. De asemenea, aici se afla un muzeu n care sunt expuse icoane foarte vechi, datand din ultimele doua secole, pictate pe lemn sau sticla, monede, psaltirea n versuri a lui Dosoftei, tiparituri vechi. Pe dealul de vizavi de Cozia se afla Bolnita, zidita n anul 1543 de Petru Voievod, cunoscut sub numele de Radu Paisie, pentru nevoiasii, bolnavii si batrnii comunitatii.
 
Bine te-am gasit, Maria Ta! M-am oprit putin la mormantul marelui voievod Mircea cel Batran. n acea clipa ce unea prezentul cu trecutul, ntr-o dimensiune fara spatiu si timp, i-am simtit prezenta ca pe o amprenta n afara, dar si n interiorul sufletului meu. Energia trecutului parca trecea prin mine, provocandu-mi un fior plin de respect. Bine te-am gasit, Maria Ta! mi tremurau genunchii si, cu pasi mici, am iesit din biserica. M-am indreptat spre muzeul de care pomenise preotul, plin cu obiecte de o mare valoare istorica. La etaj, inramata, troneaza poezia lui Grigore Alexandrescu Umbra lui Mircea la Cozia, scrisa n cerdacul lui Mircea, din corpul de chilii dinspre Olt, considerata una dintre cele mai frumoase poezii din literatura romana:
 
Mircea! Imi raspunde dealul; Mircea! Oltul repeteaza. Acest sunet, acest nume valurile-l priimesc; Unul altuia l spune; Dunarea se-nstiinteaza, si-ale ei spumate unde catre mare l pornesc.
 
Sarutare, umbra veche! priimeste-nchinaciune De la fiii Romniei care tu o ai cinstit: Noi venim mirarea noastra la mormantu-ti a depune; Veacurile ce-nghit neamuri al tau nume l-au hranit
 
Am iesit din nou n curte.Oamenii se plimbau meditativ pe aleea manastirii, admirand peisajul mirific. Paradisul din jur, colorat de trandafiri, crini si numeroase alte flori, ti bucura sufletul. Simteai ca de sus, din Varful muntelui ce inconjoara locul, Dumnezeirea coboara la tine, obligandu-te sa uiti pentru o clipa problemele ce-ti macina viata. Am plecat lasand n urma Cozia, cu Bolnita si paraclisele ei, cu murmurul celor doua fantani si cu cele sase veacuri de istorie, hotarata sa ma ntorc
 
Reproducerea neautorizata a textelor sau imaginilor de pe acest site este interzisa. Preluarea textelor publicate se poate face doar in conditiile instiintarii redactiei Felicia.