Cultura si traditiile de pe Somes ajung in Sardinia (Italia)

Este vorba de o zona din imediata apropiere a orașului Cagliari. Organizatorul acestui eveniment este Asociatia Culturala ”Pro Loco” din localitatea Uta, in colaborare cu mai multe primarii din zona. Președintele acestei asociatii este Dl. Romano Massa, cu care sunt in legatura si am ramas foarte buni prieteni inca din 2006, cand impreuna cu dl. Dumitru Sfarlea, primarul Gilaului, consilieri locali si Ansamblul din Gilau, am participat deja la astfel de manifestari culturale in Sardinia. Cu alte ocazii am fost in Italia la Udine, Cuneo, Gorizia, Roma etc.

Noutatea si frumusetea acestor manifestari (pe care de altfel doresc sa le implementam si la Floresti), este ca participa mai multe tari. In 2006, de exemplu, pe langa gazda Italia, am fost alaturi de Argentina, Croatia, Lituania, Israel și Tailanda. In fiecare zi, timp de noua zile, ne-am deplasat in localitati diferite. Se incepea cu o intalnire a delegațiilor in sala de consiliu a primariei din localitatea respectiva, prezentarea grupurilor participante și a discursurilor de rigoare, schimb de insemne si cadouri, (stegulete, monografii etc.), parada portului popular specific tarilor participante. Ziua se incheia cu Festivalul International de Folclor la care participa atat de multa lume incat se goleau localitatile.

Cei cinci ani cat am locuit la Roma (1995-2000) si alti cinci la Madrid (2004-2009), precum si participarea la numeroase simpozioane și manifestari culturale internaționale, m-au facut sa inteleg importanta afirmarii culturii și traditiilor proprii, nu in contradictie cu a altora ci ca o completare la armonia și frumosul cu care Dumnezeu a inzestrat omenirea. Oameni din tari si continente, culturi si limbi diferite, interactioneaza, aplauda si se bucura de prezenta altora. Prezenta altuia aduce un plus de umanitate, un plus de speranta, formand convingerea ca cel de langa mine chiar daca este diferit nu este un dusman si nu imi fura nimic, din contra, ma imbogateste ma ajuta sa fiu mai bun, mai uman, mai deschis la ceea ce limitele mele anterioare ma impiedicau sa vad.Sunt utile astfel de manifestari chiar si in perioade de criza, deoarece mai important decat criza insasi, este modul de abordare al acesteia. Criza si tensiunile sociale pot sa-i transforme pe oameni.

Pe de o parte se poate ajunge la stadiul de comuna primitiva, cand ridic piatra daca cineva doreste sa-si faca casa langa mine sau intra in teritoriul propriu, considerandu-l dusman doar pentru ca nu este ca mine, vazand totul ca loc de vanatoare si prada.Este insa o alta posibila abordare, pe care eu o ”predic” de fiecare data cand am ocazia, aceea a solidaritatii. Daca cel de langa mine are nevoie, din putinul meu ii dau si lui si prin aceasta ajung sa am si eu mai mult, prin faptul ca langa mine nu locuieste un dusman ci un prieten. Am intalnit foarte des acest model al solidaritatii fata de emigrantii nostri. Centrele Caritas ale bisericilor din occident i-au primit cu bratele deschise pe concetatenii nostri pentru a le da ajutoare de hrana si imbracaminte, de multe ori chiar si un acoperis deasupra capului.

Daca cautam pe internet vedem ca Vaticanul, Biserica Catolica din Italia, a pus peste o suta de biserici proprii la dispozitia Bisericii Ortodoxe Romane pentru ca preotii ortodoxi romani sa poata celebra alternativ slujbele pentru concetateni de-ai nostri. Aproape o suta de biserici s-au pus la dispozitie si in Spania si de asemenea foarte multe in diferitele tari ale Europei Occidentale. Cred ca alaturi de alte modele, discutabile, pe care le importam din occident, ar trebui sa importam si acest model al solidaritatii, al convietuirii pasnice.Sa ne amintim mereu ca nimeni nu este atat de sarac incat sa nu aiba nimic de dat. Daca nu material, macar spiritual, daca nu ajutam, macar sa nu incurcam.