Tokyo este un oras special, Tokyo are o alta culoare. Turistul european crud este surprins sa viziteze acest oras atat de ordonat, ca un parc de papusi, atat de curat si neted, ca nou-nout. Ordinea japoneza care este un cliseu de partea noastra a lumii devine o realitate aici.
Chiar si masinile care trec par sa sopteasca prin teava de esapament. Turistul european urmareste fluxul de masa in plimbarea sa prin Tokyo, in cautarea unei benzi desenate pe care i-a cerut un prieten spaniol dupa ce a aflat ca va merge la Tokyo in acea vara. Adu-mi o banda desenata One Piece in japoneza, asa, in versiunea originala, a spus prietenul. Turistul european a jurat sa gaseasca Graalul personal al colegului sau si cand pune picioarele pe trotuarul curat din Tokyo si se simte pierdut in ordinea lui, se gandeste ca poate cel mai bine este sa mearga mai intai pe benzi desenate pentru a se aclimatiza la oras. Este ca pentru el, o mica portiune de haos pierduta pe cealalta parte a lumii, aceasta ordine concisa se confunda in fata ochilor lui, reprezentata de o limba pe care nu o intelege si obiceiuri pe care nu le va intelege pe deplin. Turistul european trebuie sa inteleaga ordinea japoneza inainte de a se lansa intr-o aventura si decide sa-si faca tutorialul privat in cautarea benzii desenate One Piece pe care a cerut-o prietenul sau.
Cauta pe Google, se simte mai in siguranta aici, niste magazine de benzi desenate pe care le are orasul. Gaseste un cartier, se numeste Sotokanda si comentariile spun ca este cel mai bun loc pentru iubitorii de benzi desenate japoneze, la zece minute de hotel, la o aruncatura de bat, parca, si se hotaraste sa mearga pe jos. Mergeti cu precautie. Face o mana de colturi si la a cincea viraj, in fata lui se ridica un zgarie-nori ale carui ferestre sunt pictate de un desen dragut de cinci fete cu par multicolor. Turistul european se opreste sa-i observe, revine la starea lui de haos, cu cat de bine ii mergea mergand alaturi de valul uman, iar un trecator care mergea in spatele lui tuseste, il evita si continua sa mearga. Vazand ciudata imagine de cincisprezece metri gravata pe cladire, turistul european continua cautarea Sotokandei. Nu intarzie sa ajunga, acum descopera ca desenul care ii atrasese atentia de cealalta parte a trotuarului este, tocmai, imaginea care marcheaza inceputul cartierului.
In vecinatate masa care urmarea este incorporata cu una si mai mare, era intr-un parau si acum circula de-a lungul unui rau larg. Aici nu mai este singur, gaseste mai multi europeni sau americani la fel de confuzi ca si el, si unii chinezi, desi par sa se adapteze mai repede situatiei. Turistul european merge cu telefonul mobil in mana. Din cand in cand ii arunca o privire pentru a se intoarce in lumea ecranului, unde se simte confortabil, unde stie unde ar trebui sa mearga. Dar nu dureaza mult pana cand isi pierde concentrarea. Tinerele imbracate in fuste cu o mie de falduri, cizme cu platforma si par roz, galben, albastru, impart pamflete trecatorilor fara sa inceteze sa zambeasca, il smulg din lumea lui. Dintii albi ies in evidenta printre obrajii trandafirii pe care i-au alcatuit inainte de a pleca de acasa. Bietul nostru turist european se uita la ei confuz, ia un pamflet pentru a afla ce vand aceste fete de poveste. Din desene presupune ca promoveaza un magazin de benzi desenate, desi hieroglifele scrise intr-o ordine minutioasa nu le poate deslusi.
Magazinele de figurine
Merge, parca nu mai indrazneste sa se opreasca, si intra intr-un magazin care i-a atras atentia. Este nevoie de o ocolire temporara de la cale pentru ca invatarea mea despre cultura japoneza sa fie un succes rasunator, crede el. Intra in magazin, s-a spus deja, si se trezeste inconjurat, pandit asa ajunge sa se simta, de mii de figuri de plastic care contureaza gesturi abrupte si haine colorate. Gurile lor tipa, mute, rad si plang, mute, nedesfiate cu acelasi gest cu care au fost creati. Recunoasteti unii din copilarie. Acesta este Goku, isi spune el in timp ce se uita la unul, acel Pikachu. Unele sunt mai complicat de recunoscut, altele sunt atat de fanteziste incat nu ai de ales decat sa te opresti sa le studiezi corect. Si-a pierdut din nou concentrarea, turistul european, figurinele l-au scos din lumea reala pentru a-l prezenta pe a lui, care este statica, s-a oprit asa cum sunt si inca o data a oprit fluxul de oameni care mergeau in spatele lui. . Tusesc dar nu il pot depasi pentru ca culoarul deschis de vitrinele cu figurine nu lasa loc pentru mai mult de o persoana. Turistul european clipeste, revine in lumea reala si continua sa mearga.
Ganditi-va sa cumparati unul pe care sa il luati acasa. Dar sunt prea scumpe, nu mi le permit. Doar urmariti si bucurati-va de ele aici. Gandeste, respinge, observa-le, bucura-te, apoi revino in strada. Se intoarce la ordinea pe care nu o intelege. Se simtea atat de confortabil in acel magazin, sarind in si iesind din lumea reala! Turistul european stie insa ca nu este momentul pentru nostalgie, el are o misiune, doua misiuni, care sunt sa gaseasca comicul prietenului sau si sa inteleaga cultura japoneza elaborata.
Victorie si zbor
Un minunat amestec de noroc, impingerea masei umane si ajutorul Google ajung sa-l duca pe turistul european la magazinul de benzi desenate unde se pare ca il vor avea pe cel al prietenului lor. Intra. Intreaba grefierul, grefierul raspunde, One Piece sus, sus, sus. Se dovedeste, cine si-ar fi imaginat!, ca un magazin de benzi desenate din cartierul Sotokanda care este apreciat, trebuie sa aiba cel putin patru etaje. Sus, sus, spuse grefierul, trebuie sa cauti la etajul al patrulea, desi, gandindu-ma, s-ar putea sa nu mai avem nicio editie din One Piece, toti turistii vor sa le cumpere.
Taierea definitiva care va deschide ochii turistului european va veni la etajul trei, atat de aproape de obiectivul sau. Profitand de mersul pe verticala, a vrut sa investigheze putin, sa adulmece pe ici pe colo intre rafturi, ce benzi desenate oferea fiecare etaj. Aici, in a treia, veti intelege cu siguranta ca nu veti intelege niciodata cultura japoneza. Nu chiar, cel putin. La etajul trei, o gama larga de benzi desenate exclusiv pornografice este oferita in slujba clientilor. Turistul european este coplesit de culoarea roz care predomina la acest etaj, de copertile explicite ale benzilor desenate, isi revizuieste ultimii pasi pentru a se asigura ca nu a intrat intr-un loc clandestin, dar ca acest tip de situatie pare sa fie normal aici. . Nu este nevoie de o jumatate de zambet din partea lui pentru a intelege situatia bizara pentru el, un turist european, cand zece sau cincisprezece clienti rasfoiesc cu parcimonie cele mai recente exemplare. Fara un pic de rusine, modestia este inexistenta. Figurinele Goku care se aflau tot la etajul doi au facut loc altor tipuri de figuri cu mai putina imbracaminte . Japonezii, aici nu sunt europeni la vedere, vin si pleaca la ghiseu cu benzile desenate pe care le vor lua cu ei pentru a se bucura acasa.
Turistul european recunoaste ca nu intelege asa ceva si decide sa continue sus, sus, pana la etajul de benzi desenate One Piece. Cauta pe rafturi si o gaseste. Coboara cele patru etaje, de data aceasta fara oprire, si plateste pentru asta functionarului care, usurat, se bucura impreuna cu turistul ca a mai ramas un exemplar. Turistul european iese din magazin, se uita in jur si, intr-o etapa de curaj castilian, merge impotriva curentului pentru a parasi cartierul Sotokanda cu benzile desenate in siguranta sub brat. Va simtiti pregatit sa rataciti liber Tokyo si sa cautati o gara care sa va duca la templul Sensō-ji.
