La peste 20 de ani de la Revolutie, Romania inca se confrunta cu una dintre cele mai apasatoare probleme sociale, abandonul maternal.
Desi, spre deosebire de era comunismului, mamele au acum acces la mijloace de contraceptie, iar avortul este legal, s-au inmultit cazurile in care nou-nascutii sunt abandonati in maternitati si alte centre sanitare. Soarta unui astfel de copil este pecetluita: fara afectiunea si grija oferite de mama sa, copilaria ii va fi marcata de lipsuri. Va creste in centre maternale sau in grija asistentilor sociali, care nu pot inlocui un mediu familial stabil, oricat de precare ar fi conditiile oferite de acesta.
In Targu Mures, conducerea Spitalului judetean incearca sa lupte impotriva abandonului, instituind o noua regula: toate mamele care urmeaza sa nasca vor fi fotografiate, ca sa fie mai usor de identificat in cazul in care isi parasesc copilul acolo. Mi se pare un plasture pus peste cancer, insa este eficient, in ultima instanta. Daca aceasta masura ar fi implementata in toate spitalele, mamicile s-ar gandi de doua ori inainte sa-si lase bebelusul acolo. Mi-e teama ca acest lucru ar putea duce la alte masuri disperate din partea femeilor care nasc copii nedoriti, cum ar fi abandonarea acestora in tomberoane sau ghene, asa cum am vazut, nu de putine ori, in presa. Este cam tardiv apoi sa incerci sa salvezi viata acelui pui de om si sa incepi sa cauti lauzele in sat.
Cauzele pentru care mamele isi abandoneaza copiii trebuie cautate mai profund. In primul rand, saracia impinge la gesturi extreme, iar cresterea unui copil implica eforturi uriase. Oamenii carora le ajunge cutitul la os nu isi mai permit sa se resemneze cu un “las’ ca o sa fie bine”. Lipita de saracie sta lipsa de educatie, care face si mai multe victime. In ciuda faptului ca o sarcina nedorita este foarte usor de evitat, iar mijloacele sunt accesibile gratuit prin programele autoritatilor, tinerele care nu au cunostintele necesare pot intra usor pe un curs gresit. Familia nu le sprijina, nu sunt independente financiar, ele nu cauta sprijinul institutiilor care se ocupa de astfel de probleme si se trezesc cu un copil pe care nu-l pot creste, asa ca il lasa spitalelor spre ingrijire.
Alte cauze pentru abandonul maternal sunt starea de sanatate, fie a copilului, fie a mamei. Sunt parasiti copiii cu malformatii congenitale sau cei nascuti prematur, care necesita ingrijiri speciale. In alte cazuri, mama sufera de o boala, este infectata cu HIV sau are o problema psihica, ceea ce o impinge catre aceasta “solutie”. Cert este ca, pe termen lung, aceste lucruri au consecinte grave: acei copii pot ajunge pe strazi, sunt predispusi la dependenta de droguri si la delincventa juvenila.
Chiar daca, cu ajutorul fotografierii mamei, ea poate fi identificata si confruntata cu situatia, ce se fac spitalele daca acel copil chiar nu are conditii in care sa creasca? Daca o mama, oricat de privata ar fi de confort, alege sa-si lase copilul si sa lupte cu instinctul ei matern, ce sanse sunt sa nu o faca din nou? Trebuie actionat timpuriu si trebuie ca acestor tinere sa li se ofere si o alternativa: ajutor social in timpul sarcinii si dupa nastere, educatie sexuala si contraceptiva prin care adolescentii sa invete cum sa se protejeze, ocazia de a forma o legatura cu bebelusul lor si consiliere, in cazul in care familia nu le sprijina.
Cazurile de abandon maternal nu vor disparea, asa ca trebuie luate masuri si cu privire la legea adoptiei. In momentul de fata, aceasta este foarte greoaie si nu face fata numarului crescator de orfani din casele de copii.
