Opereta „Contesa Maritza”, creatie a compozitorului maghiar Emmerich Kalman, imbina caracterul sentimental al operetei vieneze si ritmurile energice ale Ungariei. Crearea si definirea muzicala a personajelor urmeaza formula standard a operetei vieneze, inceputa cu „Vaduva vesela“ de Franz Lehar, in 1905. Muzica include sonoritati construite in spirit romantic, amplu orchestrate, iar intriga pastreaza influentele clasice ale comediei dell’arte: caracterul schematic, imboldul bufonesc si atractia erotica dintre protagonisti. Tendinta spre manierism a autorului presupune schematizarea constructiei dramatice.
Alaturi de cele doua personaje principale, contesa Maritza si contele Tassilo, care se indragostesc unul de celalalt, se despart si apoi se impaca, este introdusa o intriga secundara, aproape frivola, a unui alt cuplu, caruia ii este destinata o muzica lejera, vivace, scrisa in forma de duet. Muzica pentru perechea principala presupune cerinte vocale extreme pentru soprana si sectiuni potrivite registrului baritonal pentru interpret.
Un element de evolutie ce contribuie la dezvoltarea graduala a personajelor si a situatiilor il constituie introducerea elementelor folclorice, cu scene de muzica si dansuri tiganesti, ce confera un suflu proaspat muzicii. Emmerich Kalman a marcat prin creatiile sale un gen aparte, substratul national unguresc al ritmurilor imprimand delicatelor melodii vieneze o coloratura exotica.
Intortocheatele carari ale iubirii
Spectacolul de opereta, in regia lui Razvan Dinca si sub bagheta dirijorilor George Balint si Emil Maxim, ii are in distributie pe Doina Scripcaru (contesa Maritza), Alfredo Pascu (contele Tassilo), Mediana Vlad (Liza) si Catalin Petrescu (Jupan). Exasperata de numerosii pretendenti manati de interese financiare, contesa Maritza, vaduva, tanara, frumoasa si foarte bogata, isi anuntase in ziare logodna imaginara cu Koloman Jupan, despre care ea crede ca nu este decat un personaj din opereta „Voievodul tiganilor”, de Johann Strauss, si, pentru a fi cat mai convingatoare, vine la mosie sa-si celebreze logodna fictiva, impreuna cu un grup de prieteni.
Din pacate, logodnicul imaginar exista in realitate si isi face aparitia la mosie. Jupan, mare crai risipitor, vede in casatoria cu Maritza solutia tuturor problemelor. Neplacerile continua pentru ca administratorul mosiei o nemultumeste si il concediaza, iar ghicitoarea satului ii prezice ca in mai putin de o luna se va indragosti de un barbat frumos si de neam boieresc. Hotarata sa evite prezicerea, Maritza va veni sa petreaca timpul la conac, departe de societatea mondena, fara a banui ca dragostea se ascundea chiar aici.
Noul administrator al mosiei, contele Tassilo, este nevoit sa preia aceasta slujba pentru a-i asigura surorii sale, Liza, o zestre onorabila. Printre invitati, Tassilo o descopera cu uimire pe Lisa si o implora sa nu-i dezvaluie identitatea. El nu-i ramane insa indiferent stapanei, care regreta ca ierarhia sociala ii desparte. Iotza si Jupan se coalizeaza impotriva administratorului: Iotza pretinde ca administratorul se da nobil si ca Lisa ii e iubita, iar Jupan aduce drept proba o scrisoare sustrasa din camera lui Tassilo in care acesta ii scria unui prieten despre bucuria revederii cu Lisa.
Contesa il insulta si il concediaza pe Tassilo. Dupa plecarea lui Tassilo, Bozena ii dezvaluie Maritzei adevarata identitate a administratorului si ii spune ca numai priceperea si corectitudinea lui reusisera sa salveze mosia, grav periclitata de defunctul ei sot. Tassilo revine chemat de Maritza, iar Jupan ii va cere mana Lisei.
