Convulsiile sunt manifestari clinice paroxistice, caracterizate prin contracturi musculare involuntare, insotite sau nu de pierderi ale starii de constienta.
Aparitia convulsiilor presupune existenta unei descarcari electrice bruste, excesive si dezorganizate a neuronilor cerebrali.
Spectrul manifestarilor clinice este foarte larg, desprinzandu-se mai multe tipuri de convulsii. O clasificare a celor mai importante tipuri clinice ar fi urmatoarea:
– Convulsii partiale – sunt expresia afectarii partiale sau in totalitate a unei singure emisfere cerebrale. Principala caracteristica a convulsiilor partiale este pastrarea starii de constienta, putand fi afectate insa unele functii cognitive si vorbirea.
– Convulsii generalizate – sunt expresia suferintei creierului in totalitate. Debutul convulsiilor poate fi precedat de semne sau simptome care anunta atacul (aura). In timpul crizei de convulsii generalizate, starea de constienta este abolita, dar perioada de timp a pierderii de constienta poate fi atat de scurta, incat sa fie imperceptibila.
– Cele mai severe tipuri de convulsii, potential amenintatoare de viata, sunt convulsiile tonico-clonice prezentand urmatoarele caracteristici: atacul convulsiv poate debuta brusc, fiind precedat de tipat sau aura; bolnavul isi pierde cunostinta si cade, apare contractie musculara sustinuta, modificari ale ritmului respirator, cianozare; bolnavul isi musca limba sau buzele, apar varsaturi, pierderea controlului sfincterian; globii oculari pot fi deviati. La trezire din criza, bolnavul acuza adesea cefalee severa si dureri musculare.
Un numar mic de pacienti (5-7%) vor avea doar o singura criza convulsiva de-a lungul vietii. Orice persoana poate avea o criza unica, in anumite conditii. Spre exemplu, un traumatism cranian poate declansa o astfel de criza convulsiva. Individul care are o prima convulsie trebuie ca consulte medicul. Este importanta eliminarea din diagnostic a unor afectiuni severe care pot determina convulsii.
– Convulsiile febrile sunt de departe cele mai frecvente cauze ale crizelor unice, in special la copii. Se manifesta drept convulsii tonico – clonice generalizate ce apar in context febril (peste 380C), de regula la sugar si copilul mic (intre 6 luni si 5 ani), de obicei cu durata sub 15 minute. Sunt frecvente, iar 4 – 5 % dintre copii fac una sau mai multe crize pana la varsta de 5 ani. Dezvoltarea psihica si cognitiva a copiilor este normala.
Cauzele convulsiilor: febra peste 380C, hipoglicemia, infectie, traumatism cranian, intoxicatii accidentale sau supradoza de droguri, tumori cerebrale, nivel anormal de sodiu, ingestia de alcool, hemoragii cerebrale, boli renale si hepatice, emotiile puternice, eclampsia (reprezinta o convulsie legata de sarcina care este de obicei determinata de hipertensiunea arteriala).
Atitudinea in timpul crizei : protejati persoana de loviri, nu introduceti nici un obiect intre dinti, asezati persoana intr-o parte pentru a impiedica inecarea cu propria voma. Este bine ca persoana care asista la o astfel de criza sa fie atenta la cateva aspecte pentru a le putea descrie medicului: ce tip de miscari sunt prezente, cat dureaza criza, daca sunt pierderi de urina si materii fecale, miscarile globilor oculari.
Indiferent daca aceste crize sunt unice sau repetate, trebuie consultat de urgenta medicul specialist neurolog!
Pentru a se stabili cauzele convulsiilor se vor efectua cateva investigatii: electroencefalograma, CT sau IRM cerebral, iar in situatii clinice speciale: glicemie, hemoleucograma, examenul lichidului cefalorahidian si teste toxicologice.
