Dupa premiera sa la Festivalul de Film de la Sundance in ianuarie 2013, documentarul Blackfish a atins aproape 21 de milioane de spectatori in prima sa luna de difuzare pe CNN. Filmul spune povestea sumbra a lui Tilikum, o orca care joaca in parcul marin SeaWorld din SUA.
Dupa ce a fost luat de la mama sa in salbaticie la varsta de doi ani, Tilikum a fost tinut intr-un rezervor la SeaLand Canada cu doua femele mai mari care il atacau in mod obisnuit. Impreuna, cele trei orci SeaLand au ucis un antrenor, iar Tilikum a fost transferat la SeaWorld din Orlando, intelegand ca nu ar trebui sa mai cante. Acest sfat a fost ignorat, iar Tilikum a mai ucis inca doua persoane, inclusiv antrenorul Dawn Brancheau la SeaWorld din Orlando in 2010.
Blackfish a prezentat agresivitatea lui Tilikum ca fiind simptomatica a stresului post-traumatic, indus de o viata in captivitate. Acest lucru a contrazis afirmatiile SeaWorld conform carora orcile au cooperat de bunavoie in timpul fiecarui spectacol. Documentarul a starnit un protest public impotriva captivitatii orcilor.
Hashtag-ul #EmptyTheTanks s-a raspandit pe Twitter, iar telespectatorii au facut presiuni pe artisti sa-si anuleze spectacolele de la SeaWorld si au cerut sponsorilor corporativi precum SouthWest Airlines sa renunte la parteneriatele cu compania. Au existat si proteste in afara parcului si in orase din intreaga lume.
In anul de dupa lansarea lui Blackfish, participarea la SeaWorld a scazut cu un milion de vizitatori. In 2014, compania a anuntat o scadere de 84% a veniturilor si si-a vazut pretul actiunilor scazand cu 33%. Desi SeaWorld a atribuit acest lucru „naturii sezoniere a afacerii”, mass-media a dat vina in mare parte pe Blackfish. In septembrie 2014, actionarii SeaWorld au lansat un proces impotriva parcului, sustinand ca a indus in eroare investitorii cu privire la efectul pe care documentarul l-ar avea asupra afacerii sale. In februarie 2020, SeaWorld a fost de acord sa plateasca 65 de milioane de dolari pentru a solutiona pretentiile in justitie.
In 2016, SeaWorld a anuntat incheierea imediata a programului sau de crestere a orcilor, iar in acelasi an, California a adoptat o interdictie privind cresterea in captivitate a orcilor. Dupa cinci ani, am efectuat un studiu pentru a afla cat de influent a fost Blackfish in luarea acestei decizii.
Impactul Blackfish
Numarul mare de spectatori, implicarea in retelele sociale si acoperirea presei indica ca documentarul a avut o acoperire larga, dar nu ne pot spune rolul pe care Blackfish l-a jucat de fapt in schimbarea politicilor SeaWorld in comparatie cu alti factori. Pentru aceasta, am efectuat o evaluare de impact pentru a dezlega cauzele complexe.
Am folosit o metoda de conservare care incearca sa inteleaga de ce o specie s-a recuperat in salbaticie. Am intocmit o lista de 15 factori potential importanti care ar fi putut duce la schimbarea politicii de reproducere a SeaWorld si la scaderea bursierei, inclusiv concurenta din alte parcuri marine sau tematice, factori economici care au insemnat ca oaspetii au cheltuit mai putini bani, schimbarea din 2015 a conducerii SeaWorld. , si efectul altor media – cum ar fi cartea din 2015 Beneath the Surface, scrisa de un fost antrenor SeaWorld.
Am intervievat 26 de persoane cu experienta in conservarea marinei, antrenamentul mamiferelor marine, colectiile de gradini zoologice si de acvariu, bunastarea animalelor si comunicarea media. Aceasta a inclus formatorii SeaWorld, desi conducerea SeaWorld a refuzat sa participe. I-am intrebat, pe baza cunostintelor lor de experti, daca au considerat ca fiecare dintre cei 15 factori ar fi putut afecta SeaWorld si cum. Am cautat apoi dovezi de coroborare.
Dupa eliminarea explicatiilor mai putin plauzibile, analiza noastra a indicat ca publicitatea negativa rezultata din Blackfish a schimbat modul in care oamenii vedeau captivitatea orcilor, iar acest lucru, mai degraba decat o variatie sezoniera a numarului de oaspeti a dus la o scadere a vizitatorilor SeaWorld si a valorii de piata. Acest lucru a devenit deosebit de clar cand am comparat valoarea bursiera a SeaWorld in aceeasi perioada cu alte parcuri de distractie, cum ar fi Disneyland si Universal Studios.
Persoanele intervievate au identificat mai multe motive pentru care Blackfish a avut un astfel de impact. Sprijinul de la canalele de distributie majore precum CNN a dat credibilitate documentarului si i-a permis sa ajunga la o audienta numeroasa. Dupa cum a spus un fost angajat al SeaWorld:
Faptul ca acel film a fost preluat de CNN i-a dat credinta [si] i-a facut pe oameni sa se gandeasca… aceasta nu este doar o piesa de propaganda. Aceasta este o veste.
Blackfish i-a facut pe spectatori sa empatizeze cu Tilikum. Un expert in comunicare media a examinat Blackfish cu studentii sai si a descris impactul acestuia:
Ei devin foarte emotionati, foarte tristi sau foarte suparati, dar o reactie emotionala destul de puternica.
Marturiile diverselor experti pe care i-am intervievat au sugerat ca telespectatorii au simtit ca SeaWorld a fost necinstit si nesabuit. Dupa cum a spus un militant pentru bunastarea animalelor:
Pur si simplu i-a jignit pe oameni ca au fost mintiti atat de mult timp… O lovitura foarte grava pentru o companie care se bazeaza pe bunavointa publicului.
Nici demiterea de catre companie a Blackfish ca propaganda nu a ajutat. O persoana care a lucrat in industria acvariilor a spus ca SeaWorld a fost „incredibil de lent in a anticipa consecintele”.
Teoria generala a schimbarii care descrie impactul Blackfish, inclusiv factorii care au contribuit, care explica modul in care Blackfish a ajuns sa fie atat de influent. Contururile groase arata interventia originala (Blackfish) si rezultatele de interes in studiu.
Dar studiul nostru a aratat, de asemenea, clar ca momentul eliberarii lui Blackfish a fost vital. Diverse lucrari filmate si scrise lansate inainte de Blackfish, cum ar fi documentarul The Cove din 2009, au influentat incet atitudinea publicului fata de bunastarea si drepturile mamiferelor marine.
Blackfish a beneficiat de o furtuna perfecta, bazandu-se pe zeci de ani de activism pentru bunastarea animalelor si pentru drepturile animalelor impotriva captivitatii mamiferelor marine.
Prin exploatarea asta si prin crearea unei legaturi emotionale cu telespectatorii prin situatia dificila din Tilikum, Blackfish a realizat ceea ce cercetatorii au speculat pana acum doar cand vine vorba de potentialul documentarelor – declansand activism larg raspandit si, in cele din urma, schimbare.
