Declaratiile lui Basescu si amenintarile sale demagogice la adresa bancilor austriece prezente in Romania fac parte din arsenalul de minciuni si bluff-uri cu ajutorul carora a manipulat si mintit electoratul roman vreme de sapte ani.
Precedate de o intalnire de taina cu eternul Mugur Isarescu, aceste declaratii emfatice nu au absolut nicio valoare economica. Ele sunt insa o radiografie a spaimelor politice ale lui Traian Basescu. De asemenea, in directa conexiune cu acestea – pot fi semnele pregatitoare ale unui nou imprumut de la FMI.
Traian Basescu are nevoie de acesta din aceleasi motive ca in 2009: un al doilea val al crizei financiare si un nou an electoral. Alegerile din 2012 sunt vitale pentru Basescu. O victorie a USL i-ar putea fi fatala din punct de vedere politic, precedand suspendarea si demiterea.
In aceste conditii, Basescu nu va ezita sa amaneteze viitorul economic al Romaniei, ducand statul intr-o spirala fara iesire a indatorarii. Aceste declaratii ii vor servi atunci drept alibi.
In 2009, scaderea RMO a filialelor bancilor straine din Romania a precedat imprumutul de la FMI si UE si niste alegeri probabil fraudate. Azi, demagogia economica basesciana, revolutia lui Geoana si ascensiunea Noii Republici anunta ca Basescu crede ca se afla in aceeasi situatie.
Agitarea stindardului apocalipsei economice nu face decat sa duca Romania in zodia vremurilor tulburi. Atat turbulentele economice din UE, cat si turbulentele politice din Orientul mijlociu transforma insa contextul intr-unul radical diferit de cel din 2009.
Criza financiara se dovedeste a nu fi una trecatoare, acuta, ci se cronicizeaza parand a fi preludiul unor crize politice si sociale de anvergura – in contextul iernii arabe si a majorarii continue a preturilor combustibililor.
Aceste ape tulburi politic reclama alt conducator decat conformistul si miopul Traian Basescu. Altfel – insasi integritatea politica a statului roman poate fi pusa in discutie, intr-un scenariu nefast asemanator celui din 1940. Ceausescu a iesit din lunga criza a combustibililor a anilor ’70 prin imprumuturi aproape de nivelul celor de azi – date in general de bancile straine, si apoi de FMI.
Nu altfel sta situatia azi. Deceniul pierdut din anii ’80 si austeritatea care ni s-a parut excesiva atunci pot parea insa, daca nu ne alegem conducatorii cu luciditate – un bland vant de primavara economica in comparatie cu iarna ce va veni.
