Pedro Paramo ar putea spune acum: „Am venit la Netflix pentru ca mi-au spus ca tatal meu locuieste aici”. Ei bine, poate ca nu este asa de mare lucru, dar aceasta reinterpretare a inceputului romanului lui Juan Rulfo este o adaptare a noilor directii pe care le va lua „povestea cu fantome” a scriitorului mexican.
Desi inca nu se stie sigur cine va alcatui distributia sau cine va fi pe „scaunul regizorului”, Netflix a anuntat ca se pregateste un film, care va face parte din urmatoarele lansari.
Acest lucru a fost declarat de Francisco Ramos, vicepresedintele de continut al platformei de streaming pentru America Latina, care a sustinut ca aceasta adaptare a cartii la un nou lungmetraj este despre „un angajament fata de cultura mexicana”.
In acest fel, noua versiune a lui Pedro Paramo se alatura altei dintre marile adaptari pe care le are Netflix in mana: serialul clasicului O suta de ani de singuratate , de Gabriel Garcia Marquez.
La o conferinta de presa a fost dezvaluit ca Rodrigo Prieto va prelua functia de regizor pentru acest film. Directorul de imagine, care lucreaza in prezent la Barbie, cu Margot Robbie si Ryan Gosling.
Despre cartea lui Pedro Paramo
Pentru multi, primul contact pe care l-am avut cu Pedro Paramo a fost in timpul scolii. Fie ca este la liceu sau la liceu, textul lui Juan Rulfo este unul dintre esentiale nu numai ale literaturii mexicane, ci si ale panorama Americii Latine.
Daca ai uitat deja putin ce te-au invatat profesorii tai, nu conteaza. Trebuie sa stiti ca romanul face parte din miscarea cunoscuta sub numele de Boom-ul din America Latina. Cu elemente de realism magic, Pedro Paramo a fost publicat in 1955 de Fondo de Cultura Economica si a fost scris de Juan Rulfo datorita unui grant primit de autor. Desi se spune ca ideea a inceput sa prinda contur in urma cu 10 ani de la acea data. Fara indoiala, este una dintre cele mai bune carti din America Latina pe care ar trebui sa le citesti.
Despre ce este Pedro Paramo?
„Am venit la Comala pentru ca mi-au spus ca aici locuia tatal meu, un anume Pedro Paramo. Mi-a spus mama. Si i-am promis ca voi veni sa-l vad de indata ce ea va muri”. Cu aceste cuvinte incepe una dintre cele mai importante carti din Mexic.
Juan Preciado este protagonistul acestei povesti si cel care primeste de la mama sa un fel de „ultima dorinta”: sa calatoreasca la Comala pentru a merge in cautarea tatalui sau, Pedro Paramo, un puternic mosier. Si desi Juan nu are initial nicio intentie sa faca ceea ce mama lui, Dolores Preciado, ii cere sa faca; visele lui il motiveaza sa intreprinda calatoria. Cu toate acestea, odata ajuns in oras, va descoperi nu numai povestea mamei sale si relatia ei cu Pedro, ci si pe cea a multor alti oameni din Comala, care au fost victimele abuzurilor de la Paramo.
Pixul lui Rulfo si acele elemente ale Realismului Magic ne fac sa simtim direct aventurile lui Juan Preciado, dar si teroarea cu care se confrunta atunci cand descopera adevarul; pentru ca, sa ne amintim, aceasta este si o poveste cu fantome.
Adaptari cinematografice
O naratiune de o asemenea amploare nu a fost, evident, scutita de a fi adusa pe marele ecran. Astfel, in 1967, Carlos Velo a fost primul regizor care a transferat aceasta poveste in cea de-a saptea arta. Cu Carlos Fernandez in rolul lui Juan Preciado si Pilar Pellicer in rolul Susana San Juan (Marea dragoste a lui Pedro Paramo), rolul personajului care da numele romanului a cazut in mainile actorului american John Gavin. Distributia a inclus si Jorge Rivero in rolul Miguel Paramo si Ignacio Lopez Tarso in rolul lui Fulgor Serrano. Caseta lui Velo este, poate, cea mai aplaudata adaptare de pana acum.
Pana in 1978, romanul a fost readus pe marele ecran, acum regizat de Jose Bolanos si cu Manuel Ojeda in rolul lui Pedro Paramo. In ciuda faptului ca are o productie grozava, o distributie renumita -unde au mai aparut Blanca Guerra, Patricia Reyes Spindola, Bruno Rey si Narciso Busquets- si muzica maestrului Ennio Morricone (da, ati citit bine), filmul a avut rezultate medii atat la spectatori. ca si cu criticii.
Acestea sunt, poate, cele mai amintite adaptari. Desi a mai fost o pereche: una din 1981 cu Salvador Sanchez in regie si cu Claudio Brook, Guillermo Gil si Cristian Rubiales in distributie; si inca una in 2009 de Mateo Gil, care nu s-a putut concretiza in intregime.
