Dar sa vedem de unde a plecat aceasta poveste la urma urmei. Dupa ce misiunea FMI a tras unele concluzii, speculatiile nu au intarziat sa apara, foarte multi deputati inghesuindu-se sa ofere argumente care de care mai convingatoare, desi nefondate. Desi nu a dat ca fiind sigura posibilitatea maririi salariilor, declaratia reprezentantului FMI a lasat, se pare, loc de interpretari: “Guvernul va lua o decizie referitor la cat de mare va fi cresterea sau momentul in care va fi adoptata. Nu ar fi intelept nici din partea mea, nici din partea lor, sa spunem in acest moment care va fi decizia. Din punctul de vedere al Guvernului exista spatiu pentru cresterea salariilor, dar trebuie sa asteptam pana la acel moment pentru a fi siguri. Cresterea salariilor poate avea loc doar daca exista un numar satisfacator de angajati in sistemul bugetar. Exista inca o supraangajare in sectorul public.”
In urma acestei declaratii a sefului misiunii FMI in Romania, pareri, avizate sau nu, au inceput sa apara pe primele pagini ale ziarelor, aruncand bugetarii intr-o mare confuzie. Desi premierul Emil Boc a declarat ca in sedinta coalitiei de luni nu s-a discutat despre marirea salariilor de la 1 octombrie, au existat si pareri in contradictoriu. Oare nu au participat toti la aceeasi sedinta? Daca ar fi sa ne luam dupa declaratii, am afirma cu siguranta ca ori sedinta s-a tinut in chineza, ori unii lideri nu au pus mare pret pe cele discutate. Unul dintre cei care au tinut sa-l contrazica pe premier a fost deputatul Varujan Pambuccian, liderul grupului parlamentar al minoritatilor nationale, care a declarat ca intr-adevar s-a vorbit de o majorare a salariilor bugetarilor de la 1 octombrie: “Guvernul analizeaza mai multe variante de lucru in vederea cresterii salariilor. Cu siguranta, va fi o crestere in trepte. Deja din toamna avem o cadere foarte mare a economiei.Trebuie sa vedem cum va reactiona o piata globala saracita la marfa.”
Mai mult decat atat, aceasta posibilitate a fost sustinuta si de reprezentantul Romaniei la FMI, Mihai Tanasescu: “S-a creat posibilitatea unui spatiu fiscal care sa poata sa fie utilizat de autoritati in cursul acestui an pentru ceea ce autoritatile doresc sa faca. Intentia acestora de a mari salariile cu 5%, deci cu o crestere usoara, este o masura care poate sa fie sprijinita de FMI, atata timp cat tintele care au fost stabilite pentru deficitul bugetar si pentru ponderea cheltuielilor salariale in PIB nu vor fi depasite. Exista posibilitatea ca procentul de crestere sa fie de 5% din octombrie.”
Ce sa mai creada romanii in acest context? Se maresc sau nu salariile? Desi s-ar mari cu doar 5%, bugetarii deja isi facusera iluzii ca vor primi mai multi bani la sfarsitul lunii octombrie. Premierul Emil Boc, asumandu-si rolul distrugatorului de vise, a decis insa sa faca lumina: “Legat de eventuala majorare a salariilor incepand din luna octombrie, nu a fost o asemenea discutie in cadrul coalitiei. Obiectivul nostru este ca incepand din 1 ianuarie sa incepem recuperarea salariala, dar aceasta depinde de crestere economica, de incadrarea in plafonul pentru bani alocati pentru 2012 si aceste lucruri se vor discuta la legea bugetului pentru anul 2012.” Pe principiul “masuram de mai multe ori, decidem o singura data”, Emil Boc a anuntat ca eventuala majorare a salariilor nu va putea fi efectuata decat din 2012.
Declaratii in contradictoriu, afirmatii nefondate si milioane de sperante spulberate. Cam la asta se rezuma evenimentele din ultimele zile. Dupa ce Guvernul a decis reducerea salariilor bugetarilor si chiar reducerea numarului acestora, majorarea de 5% ar fi fost oricum o apa de ploaie. Toate tergiversarile astea nu au facut decat sa trezeasca indignarea bugetarilor, al caror viitor sta in mainile Guvernului indecis. Un lucru este insa de remarcat. Conform declaratiilor prim-ministrului Emil Boc, salariile nu vor creste sub nicio forma din octombrie, ci probabil din 2012. Un an fatidic! Anul alegerilor electorale! Sa fie oare o simpla coincidenta, sau este un alt tertip electoral menit sa propulseze coalitia?
Presedintele Traian Basescu declara insa duminica ca orice act de populism nu va fi tolerat si ca oamenii politici trebuie sa renunte la afirmatii nefondate in pragul alegerilor. Dar nu cumva este aceasta masura un prim exercitiu de populism? Ne-am obisnuit deja cu promisiunile desarte in prag de alegeri, deci adoptarea acestei masuri in 2012 nu ne-ar surprinde deloc. Doar ca romanii nu mai inghit astfel de promisiuni, fiind din ce in ce mai indignati de lipsa de respect a guvernantilor. Ultimele declaratii ale presedintelui Romaniei par sa lamureasca unele aspecte, spre dezamagirea bugetarilor :”Credeti ca eu sau premierul Boc nu am fi bucurosi sa marim salariile si pensiile? Promisiunea publica a fost ca vom majora salariile de la 1 ianuarie 2012, nu putem spune deocamdata cu cat. Recuperarea salariilor este o restanta a statului fata de cetateni.” Cu accent deosebit pe un aspect pe care l-a invocat inca o data, presedintele a afirmat ca Romania trebuie sa progreseze, insa “fara populism, ci cu pragmatism si responsabilitate.”
In fata acestor declaratii, romanii sunt descumpaniti. Cei 5% promisi, desi nesemnificativi, in comparatie cu cresterea constanta a preturilor, nu fac decat sa ii amageasca. Salariile bugetarilor sunt in acest moment intr-un mare impas. Intre timp insa, preturile bunurilor de consum cresc, iar taxele si impozitele trebuie platite. O amanare in plus, ce mai conteaza?! In timp ce bugetarii sufera de pe urma plafonarii veniturilor de catre Guvern, exista angajati ai statului care castiga mai bine chiar si decat fostul sef al FMI, Dominique Strauss-Kahn. Cel care a reusit performanta de a fi cel mai bine platit angajat al statului in 2010 este nimeni altul decat cumnatul presedintelui Senatului, Mircea Geoana, presedinte direcTor general al EximBank. Veniturile lunare de 36.000 de euro i-ar face invidiosi chiar si pe cei mai mari manageri de companii multinationale. Se pare insa ca de statutul de privilegiat nu se bucura oricine.
Declaratiile oficialilor nu fac decat sa alimenteze ideea ca o data cu apropierea alegerilor electorale, partidele politice recurg la fel de fel de instrumente si tertipuri pentru a creste in ochii alegatorilor, in timp ce responsabilitatile sunt pasate ca o minge de ping-pong intre autoritatile statului.
