Cea mai comuna tendinta este de a defini diareea prin prisma cresterii numarului de scaune si scaderea in consistenta a acestora. Avand insa in vedere anumite aspecte particulare, ce tin de o larga variatie individuala a functiei colonului (un sugar poate avea scaun la 2-3 zile, in timp ce altul are in

mod normal 5-8 pe zi), in definirea diareei este mai inportanta scaderea consistentei scaunelor, respectiv cresterea continutului apos al acestora.

Etiologie

Cauzele bolii diareice sunt numeroase, incepand de la greseli de alimentatie (supraalimentatia), diverse afectiuni – boala inflamatorie a intestinului, boli pancreatice si hepatice, deficite imune, cauze neoplazice, insa cele mai comune si probabil cele mai importante prin prisma frecventei lor in practica sunt diareile infectioase. Infectiile enterale se pot realiza cu bacterii, virusuri sau paraziti.

Ajungem astfel sa vorbim despre rotavirus si probabil va veti pune intrebarea: de ce? In primul rand, pentru ca este sezonul lui – in perioada noiembrie-martie rotavirusul este responsabil de pana la 85% din episoadele acute de diaree. Apoi datorita grupei de varsta cu incidenta maxima a infectiei cu rotavirus: 4-24 luni. Nu in ultimul rand datorita unor particularitati ale infectiei cu rotavirus, atat in tabloul clinic cat si in ceea ce priveste tratamentul.

Avand in vedere faptul ca infectia cu rotavirus se realizeaza pe cale fecal-orala este necesar sa mentionam factorii favorizanti: igiena deficitara individuala si a mediului ambient, locuinta improprie, sursa de apa improprie, colectivitati aglomerate de sugari si copii de varsta mica, alimentele contaminate, apa contaminate.

Tablou clinic

Rotavirusul poate determina o diversitate de manifestari clinice, de la purtator asimptomatic pana la diareea apoasa cu sindrom sever de deshidratare acuta si evolutie fatala. Scaunele sunt de obicei abundente si apoase. Varsaturile alimentare pot insoti sau precede scaunele diareice. Febra poate avea valori inalte in infectia cu rotavirus. Pot sa apara dureri abdominale de intensitate medie si, de asemenea, poate aparea eritemul fesier. O particularitate a bolii diareice cu rotavirus este faptul ca aceasta este deseori insotita sau precedata de o infectie a cailor respiratorii superioare, ceea ce poate pune mici probleme in conduita terapeutica.

Diagnostic

Diagnosticul cert de infectie cu rotavirus se pune prin identificarea acestuia in scaun, prin microscopie cu imunofluorescenta sau test Elisa.

Tratament

Principiile de tratament in orice diaree acuta sunt: rechilibrarea hidroelectrolitica, realimentarea, tratamentul etiologic si simptomatic. Tratamentul etiologic este practic inexistent in infectia cu rotavirus. Acesta este cel mai important aspect al tratamentului: Nu se administreaza ANTIBIOTIC. Acest lucru trebuie explicat cu rabdare parintilor, care sunt de cele mai multe ori speriati, tinand cont de varsta copilului si de caracteristicile bolii, si nu inteleg de ce sa nu dam antibiotic desi copilul are febra. Astfel reechilibrarea hidroelectrolitica si eventual tratamentul simptomatic-smecta ½ plic de doua ori pe zi reprezinta tratamentul principal in aceste infectii.

Imunitate

Dupa infectia cu rotavirus se dezvolta anticorpi specifici protectori in ser si in secretiile intestinale; s-a dovedit ca infectia cu rotavirus determina o protectie naturala eficienta pana la 93% din cazuri. Pe baza acestei protectii naturale sau facut studii pentru posibilitatea obtinerii unui vaccin. Astfel astazi avem posibilitatea de vaccinare pentru rotavirus.