Toti aspiram la o viata echilibrata, linistita, lipsita de stres. Cel mai adesea insa nu reusim si ne trezim din ce in ce mai nervosi, obositi, lipsiti de chef. Si toate acestea se amplifica zi de zi, suntem tot mai nemultumiti, mai tristi Asa ajungem sa spunem ca viata asta e un chin, ca aici ar fi cu adevarat iadul. Si nu e departe de adevar, pentru ca omul poate deveni cel mai mare dusman al sau.
 
De ce se intampla toate acestea? Pentru ca ne lasam dusi de valul grijilor si stresului cotidiene, pentru ca e mai usor sa arunci vina asupra altora si sa nu cauti in adancul tau sursa necazurilor si nemultumirilor zilnice. Ar fi mai bine sa privim fiecare in interiorul nostru. Nu cumva am uitat sa descoperim minunatiile pe care Dumnezeu le-a presarat cu marinimie in viata noastra? Cand ne-am bucurat ultima data de frumusetea unui rasarit de soare, de gingasia unei flori, de demnitatea unui munte plesuv, care a rezistat vicisitudinilor timpului, de nemarginirea marii?
 
Sa nu uitam ganguritul unui bebelus, rasul unui copil, primul sarut de adolescent indragostit Sa ne amintim cu intelepciunea data de trecerea timpului de necazurile vietii, sa invatam din ele, pentru ca de aceea ne-au fost date. Viata a facut ca, nu de mult, sa ma aplec cu interes asupra terapiilor alternative. Am descoperit cu uimire si bucurie terapia prin lumina – reiki. Japonezii o considera o metoda sigura de gasire a pacii interioare, de eliberare a stresului prin relaxare profunda. O terapie prin care individul se cunoaste pe sine insusi si devine capabil sa raspunda intrebarilor ce par fara raspuns.
 
Lumina vine din interiorul nostru, este intelepciunea de a invata sa-l respectam pe Creatorul Universului. Lumina ne arata calea spre a ne cunoaste si pe care, daca o urmam, descoperim treptat puterile ascunse din noi. Cel mai mult m-au impresionat, recunosc, cele cinci principii ale terapiei prin lumina. Nu fii ingrijorat! Nu-ti risipi energia pentru a-ti alimenta grijile!
 
Gandul ca drobul ar putea cadea te poate face sa traiesti intr-un iad, petrecandu-ti zilele (sau intreaga viata) cuprins de spaima. Spaima ca n-ai destui bani, ca ti-ai putea pierde slujba, ca pe cel mic il pandesc pericole la tot pasul Daca am invata sa ne relaxam, am realiza ca momentele dificile sunt aidoma pufului de papadie purtat de vant. E pacat sa plangi ziua de ieri si sa fii ingrijorat pentru cea de maine. Iubeste viata si tot ceea ce te inconjoara AZI, alunga-ti temerile si bucura-te ca traiesti in aceasta lume minunata! Nu te enerva! Oricat ar parea de greu, incearca si vei vedea cat esti de multumit de tine insuti.
 
Nervozitatea este un sentiment lipsit de sens – nu te ajuta cu nimic, dimpotriva, te poate angrena intr-o stare din care mai apoi fie vei iesi cu greu, fie ajungi la gesturi pe care mai tarziu le regreti cu adevarat. Constientizeaza ca tu esti cel care face jocul si stabileste regulile, impunandu-ti niste limite. Surprinde-ti sentimentele, incearca sa intelegi cum si de ce apar si asa tu vei deveni stapanul. Fii sincer! Este cat se poate de usor si de omenesc sa fim ingaduitori cu noi insine, mult prea ingaduitori – aruncam vina necazurilor si neimplinirilor noastre asupra celor din jur, ne umplem de ura si venin si ne ocupam de capra vecinului. Asa ne complacem intr-o viata de la care nu avem ce astepta – ura, ingamfarea, autosuficienta nu fac decat sa ne macine sufletul.
 
Urmarea e ca ne trezim tot mai singuri si nefericiti. Un ochi critic asupra noastra nu strica – sa invatam sa fim exigenti, in primul rand, cu noi insine. Fii prietenos cu cei din jur! Ne lovim adesea de oameni care isi revarsa ura unei vieti neimplinite asupra celor din jur. Oameni singuri, invidiosi, fara sa recunoasca, desigur, pe tot ce au cei din jurul lor, care otravesc viata semenilor lor. Care emit judecati de valoare si nu accepta parerea celorlalti pentru ca-i dispretuiesc. Sunt nefericiti astfel de oameni, dar nu vor recunoaste niciodata. Sunt nefericiti pentru ca nu stiu ce inseamna prietenia, ce inseamna sa te bucuri de ziua de AZI, sa zambesti soarelui. Ei nu vor descoperi niciodata pacea interioara pentru ca nu traiesc in prezent.