Desi 4 iulie 1776 este marcata ca ziua in care s-au nascut Statele Unite, teritoriul care a devenit independent de britanici a fost mult mai mic decat tara pe care o cunoastem astazi. Acestea erau treisprezece colonii pe care Regatul Unit le avea pe coasta de est a Americii de Nord si care, de la nord la sud, erau: Massachusetts, New Hampshire, Rhode Island, Connecticut, New York, Pennsylvania, New Jersey, Delaware, Maryland, Virginia, Carolina de Nord, Carolina de Sud si Georgia.

Au fost fondate in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea de catre colonisti britanici si aveau sisteme juridice, constitutionale si politice foarte asemanatoare. Ei faceau parte din teritoriile Marii Britanii din Lumea Noua, care avea si colonii in Canada si Caraibe de astazi, precum si in estul si vestul Floridei.

In secolul al XVIII-lea, guvernul central si-a administrat proprietatile in colonii in beneficiul metropolei dintr-o abordare mercantilista. In afara de asta, cele 13 colonii s-au bucurat de un grad inalt de autonomie, au organizat alegeri locale si, incepand din 1750, au inceput sa colaboreze intre ele, cultivand un sentiment comun de identitate. Aceasta a servit drept baza pentru a declansa revolutia si miscarea de independenta ani mai tarziu.

In 1763, s-a incheiat Razboiul de Sapte Ani, implicand majoritatea marilor puteri ale vremii si in care cei doi principali adversari erau Franta si Marea Britanie. Scopul principal al conflictului a fost stabilirea suprematiei coloniale in intreaga lume si de aceea acest razboi a avut loc pe mai multe fronturi: Europa, America de Nord, America Centrala, Africa de Vest, India si Filipine.

Odata cu semnarea Tratatului de la Paris intre Franta, Spania si Marea Britanie in 1763, francezii au renuntat la pretentiile lor asupra celor 13 colonii britanice din America de Nord.

„Fara taxatina fara reprezentare”

In ciuda faptului ca au invins, britanicii au fost lasati intr-o situatie foarte delicata, cu o Trezorerie practic falimentara. In acel moment, metropola a decis sa impuna o serie de taxe asupra coloniilor (zahar, timbru, ceai) care erau foarte nepopulare si care au cimentat rebeliunea.

Coloniile nu aveau reprezentare in Parlamentul Londrei, asa ca multi colonisti considerau impozitele si legile ilegitime. „Fara taxa fara reprezentare”, au spus ei.

Au aparut grupuri de opozitie, s-au organizat intalniri precum congresul reprezentantilor care in 1765 a emis o declaratie de drepturi si nemultumiri, si au inceput sa aiba loc incidente violente si mobilizari populare, printre care se remarca ceaiul din Boston pe 16 decembrie 1773, in care s-au aruncat in apa cantitati mari de ceai britanic.

La randul ei, Londra a reactionat trimitand soldati in colonii si promuland legi care au restrans puterile institutiilor autonome si au dat mai multa putere oficialilor britanici si armatei.

Procesul a culminat cu unificarea tuturor congreselor provinciale —sau echivalente— ale coloniilor in Primul Congres continental constituit la Philadelphia la 5 septembrie 1774 si la care au participat reprezentanti ai douasprezece colonii (toate cu exceptia Georgiei). Un an mai tarziu, acest organism a fost continuat in cel de-al doilea Congres continental, care a fost cel care a adoptat Declaratia de Independenta inca un an mai tarziu.

Nici printre colonisti, nici printre britanici nu a existat unanimitate cu privire la modul de a face fata diferentelor lor tot mai mari. In cazul coloniilor, au existat sustinatori ai mentinerii legaturii cu metropola, asa-numitii „loyalisti”, loiali Coroanei britanice. In fata lor se aflau „patriotii”, in favoarea ruperii tuturor relatiilor cu Londra si a devenirii independente.

De cealalta parte a Atlanticului se aflau cei care sustineau reconcilierea cu colonistii si cei care pledeaza pentru impunerea suveranitatii britanice prin forta.

In ciuda faptului ca au existat unele incercari de a gasi o solutie negociata la confruntare, ciocnirea a fost inevitabila si la 19 aprilie 1775 a inceput razboiul de independenta, cunoscut si sub numele de revolutia americana sau razboiul revolutionar.

Prima revolutie

Acest conflict a deschis epoca revolutiilor in timpurile contemporane si a marcat prima lupta pentru independenta din seria proceselor de decolonizare care au urmat. Fortele britanice erau in principiu mai puternice decat cele ale colonistilor, dar luptau pe teren propriu si nu s-au dat batuti, in ciuda bataliilor pierdute.

In timpul iernii 1775-1776, membrii Congresului continental din colonii si-au dat seama ca optiunile de reconciliere cu britanicii se diminuau si ca independenta era singurul curs de actiune.

In ianuarie 1776, politicianul si scriitorul de origine engleza Thomas Paine , considerat unul dintre parintii fondatori ai Statelor Unite, a publicat eseul „Common Sense” („Common Sense”), in care sustinea independenta Statelor Unite. coloniile. Pana astazi, este una dintre cele mai bine vandute lucrari din Statele Unite, iar difuzarea sa larga la acea vreme a fost de mare ajutor cauzei revolutionare.

La 7 iunie 1776, avocatul din Virginia Richard Henry Lee a mutat casa pentru a-si declara independenta. Alti congresmeni au fost de acord, dar au crezut ca unele colonii nu sunt inca pregatite.

A fost creat un comitet pentru a redacta o declaratie de independenta, iar sarcina a fost incredintata lui Thomas Jefferson, un avocat si politician tot din Virginia, care ani mai tarziu avea sa devina al treilea presedinte al Statelor Unite.

Benjamin Franklin si John Adams au revizuit proiectul lui Jefferson. Ei au pastrat ideea initiala, desi au eliminat unele pasaje care puteau intalni mai multa opozitie, precum cele care erau impotriva sclaviei. Cele mai renumite pasaje ale sale spun: „toti oamenii sunt creati egali” iar „viata, libertatea si cautarea fericirii” sunt drepturi naturale si inalienabile.

Comitetul a prezentat versiunea finala Congresului la 28 iunie 1776, iar votul pentru independenta a fost castigat pe 2 iulie. Totusi, documentul nu a fost tiparit decat pe 4 iulie, deci aceasta este data care a devenit sarbatoare nationala.

Declaratia de independenta nu a pus capat razboiului cu britanicii. Ar mai fi nevoie de inca sapte ani pentru ca finalul oficial al conflictului sa vina, la 3 septembrie 1783. Britanicii au ratificat declaratia de pace la 9 aprilie 1784.